exarhat

esarhat sn vz exarhat

exarcat sn vz exarhat

exarhat sn [At: COSTINESCU / V: (înv) esa~, ~rcat / P: eg-za~ / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr exarchat] 1 Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2) Si: exarhie (1), exarhierie (1). 2 Funcție de exarh (4) Si: exarhie (2), exarhierie (2).

EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh).

EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). [Pr.: eg-zar-] – Din fr. exarchat (după exarh).

EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh. Bulgaria a fost exarhat al patriarhiei de Constantinopol. ♦ Funcția, demnitatea de exarh.

!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte

exarhát s. n. (sil. mf. ex-), pl. exarháte

EXARHÁT s.n. (Ist.) Teritoriu de sub autoritatea unui exarh; (spec.) parte din vechiul Imperiu Roman de răsărit supusă autorității unui exarh. ♦ Demnitatea de exarh. [Pron. eg-zar-. / cf. fr. exarchat].

EXARHÁT s. n. teritoriu sub autoritatea unui exarh; demnitatea de exarh. (< fr. exarchat)

exarcat n. 1. provincie guvernată de un exarh; exarcatul din Ravena; 2. demnitate de exarh.

*exarhíe f. (vgr. exarhía). Demnitatea de exarh. Pămîntu guvernat de un exarh (cum era o parte din Italia, cu capitala Ravenna). – Și exarhat, n., pl. e (după fr. exarchat). Cp. cu eparhie, eptarhie.