evghenisire

evghenisi vt [At: CANTEMIR, HR. 89 / Pzi: ~sesc ? / E: ngr εὐγενίζω] (Grî) A înnobila. corectată

evghenisire sf [At: ȘA I (1800), 516 / Pl: ~ri / E: evghenisi] (Grî; rar) Nobilime.

EVGHENISÍ vb. v. înnobila.

evghenisésc v. tr. (ngr. evgenízo, aor. -énisa). Sec. 18-19. Înobilez, boĭeresc.

evghenisi vb. v. ÎNNOBILA.