etiola

etiola [At: AGROTEHNICA, II, 77 / P: e-ti-o-la / Pzi: ~lez / E: fr étioler] 1 vr (D. plante) A se veșteji din cauza insuficienței luminii și a aerului. 2 vt A da naștere unei etiolări.

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

etiolá (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 etioleáză

etiolá vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. etioléz, 3 sg. și pl. etioleáză

ETIOLÁ vb. I. tr. (Biol.) A produce o etiolare. [Pron. -ti-o-. / < fr. etioler].

ETIOLÁ vb. tr. a produce o etiolare. (< fr. étioler)