etila

etila vt [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: etil] 1-2 A efectua o etilare (1-2).

ETILÁ, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

ETILÁ, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

etilá (a ~) vb., ind. prez. 3 etileáză

etilá vb., ind. prez. 1 sg. etiléz, 3 sg. și pl. etileáză

ETILÁ vb. I. tr. A efectua o etilare. [< etil].

ETILÁ vb. tr. a efectua o etilare. (< etil)