etil

etil sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~i / E: fr éthyle| Radical organic monovalent derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

ETÍL, etili, s. m. Radical organic monovalent obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

ETÍL, etili, s. m. Radical organic obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

ETÍL s. n. (Chim.) Radical organic derivat de la etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

etíl s. m., pl. etíli

etíl s. m., pl. etíli

ETÍL s.m. (Chim.) Radical organic care derivă din etan. [< fr. éthyle].

ETÍL s. m. radical organic monovalent derivat din etan. (< fr. éthyle)

ETÍL ~i m. Radical organic derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. /<fr. éthyle

*etíl n., pl. urĭ, ĭar în teoria chimiiĭ m. (d. et- ca și’n etan și il d. vgr. ῾ýle, materie). Chim. Radical ipotetic (C₂ H₅) format din cărbune și idrogen și care intră în compozițiunea alcooluluĭ obișnuit și a multor compușĭ organicĭ.