eterodox

eterodox, ~ă smf, a [At: (a. 1704) BV I, 460 / S și: (înv) ~ocs, ~oss / Pl: ~ocși (S și: ~oxi), ~e / E: gr ἑτεροδόξος] 1-11 Heterodox (1-11).

ETERODÓX, -Ă adj. v. heterodox.

HETERODÓX, -Ă, heterodocși, -xe, adj. Care se îndepărtează de la o doctrină sau de un punct de vedere, în special în materie de religie. [Var.: eterodóx, -ă adj.] – Din fr. hétérodoxe.

ETERODÓX, -Ă, eterodocși, -xe, adj. Care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodóx, -ă adj.] – Din fr. hétérodoxe.

HETERODÓX, -Ă, heterodocși, -xe, adj. V. eterodox.

ETERODÓX, -Ă, eterodocși, -xe, adj. Care are altă credință decît cea creștină ortodoxă. – Variantă: heterodóx, -ă adj.

HETERODÓX, -Ă adj. v. eterodox.

!heterodóx adj. m., s. m., pl. heterodócși; adj. f., s. f. heterodóxă, pl. heterodóxe

eterodóx/heterodóx adj. m., pl. eterodócși/heterodócși; f. sg. eterodóxă/heterodóxă, pl. eterodóxe/heterodóxe

ETERODÓX, -Ă adj. (Bis.) De altă credință decât cea creștină ortodoxă; neortodox. [Var. heterodox, -ă adj. / < fr. hétérodoxe, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].

HETERODÓX, -Ă adj. v. eterodox.

ETERODÓX/HETERODÓX, -Ă adj., s. m. f. (om) de altă credință decât cea oficială. (< fr. hétérodoxe)

HETERODÓX, -Ă Adj. elem. eterodox.

ETERODÓX ~xă (~cși, ~xe) Care este de altă credință decât cea creștină ortodoxă. [Var. heterodox] /<fr. hétérodoxe

eterodox a. contrar principiilor religiunii catolice.

*eterodóx, -ă adj. (vgr. ῾eteródoxos, d. ῾éteros, altu, și dóxa, opiniune. V. dogmă). Eretic, care e de altă părere în religiune, în opoz. cu ortodox.