etcaia

ecpaiá sf [At: (a. 1782) ȘIO II2, 50 / V: ehp~, etca~, etp~, (îvr) ecpăiá, etpái sn, etpán sn / P: ~pa-ia / Pl: iéle E: ns cf tc etba] (Trî) 1 Suită care însoțea un domnitor sau un mare demnitar. 2 Personal din serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 3 Grupare socială (privilegiată). 4 (Prt) Clică.

ecpăiá sf vz ecpaia

ehpaiá sf vz ecpaia

etcaia sf vz ecpaia

etpai sn vz ecpaia

etpaia sf vz ecpaia

etpan sn vz ecpaia

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Turcism învechit) Personalul din serviciul unui mare demnitar. V. suită, alai. ♦ Tagmă, grupare socială privilegiată. Unul de-ai noștri... să între în ecpaiaua senatorlîcului. ALECSANDRI, T. 1234.

ecpaiá (înv.) s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle, art. ecpaiélele

ecpaiá s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle

ECPAIÁ s. v. alai, cortegiu, suită.

ecpaiá (ecpaiéle), s. f. – 1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50).

ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială.

ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ].

ecpaĭá și etpaĭá f. (turc. etba, d. ar. etba’, pl. d. tabi, suită). Vechĭ. Suită domnească. Iron. Clasă socială (maĭ ales cea de sus), ceată, liotă (de chilipirgiĭ): ecpaĭaŭa bugetuluĭ.

etpaĭá, V. ecpaĭa.

ecpaia s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.