etatism

etatism sn [At: SCRIBAN, D. / V: ~izm / E: fr étatisme] Doctrină politică care preconizează extinderea atribuțiilor și a răspunderilor statului în toate domeniile vieții sociale și economice.

etatizm sn vz etatism

ETATÍSM s. n. Teorie conform căreia rolul statului este primordial în organizarea și administrarea vieții economice și sociale. – Din fr. étatisme.

ETATÍSM s. n. Teorie conform căreia rolul statului este primordial în organizarea și administrarea vieții economice și sociale. – Din fr. étatisme.

etatísm s. n.

etatísm s. n.

ETATÍSM s.n. Teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare. [< fr. étatisme].

ETATÍSM s. n. teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare. ◊ doctrină politică potrivită căreia statul trebuie să intervină direct în viața economică și socială. (< fr. étatisme)

ETATÍSM n. Doctrină politică care preconizează extinderea rolului statului asupra întregii vieți economice și sociale. /<fr. étatisme

*etatíst, -izéz, -ízm, V. stat-.

etatism psihologic, acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv este un fenomen de gramatică expresivă (A). „Ochii aceia... au apărut nespuși [nespus] de frumoși străinului.” (D. Anghel)