etajeră

etageră sf vz etajeră

etajeră sf [At: AR (1846) / V: (înv) ~ageră / Pl: ~re / E: fr étagère] 1 Mobilă formată dintr-unul sau mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diverse obiecte. 2 Poliță fixată orizontal pe perete care servește la susținerea unor obiecte. 3 (Teh) Dispozitiv la aparatul de proiecție, care permite remedierea decadrajelor survenite în timpul funcționării. corectată

ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diferite obiecte. – Din fr. étagère.

ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diferite obiecte. – Din fr. étagère.

ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă (uneori fixată în perete) formată din unul sau mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază de obicei cărți; poliță pentru așezat diferite obiecte. Era în perete o etajeră cu cărți. PAS, Z. I 68. Începu să se plimbe prin odaie, privind in neștire la lucrurile grămădite pe etajere. SADOVEANU, M. 112. [Seara, cearșafurile] se fac pachețele frumoase pe etajera dormitorului, pentru ca la inspecție să fie găsite curate. SAHIA, N. 114.

etajéră s. f., g.-d. art. etajérei; pl. etajére

etajéră s. f., g.-d. art. etajérei; pl. etajére

ETAJÉRĂ s. poliță, (reg.) policer. (~ pentru cărți.)

ETAJÉRĂ s.f. Mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapun și pe care se țin mai ales cărți. [< fr. étagère].

ETAJÉRĂ s. f. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune și pe care se țin mai ales cărți. (< fr. étagère)

ETAJÉRĂ ~e f. Mobilă constând din rafturi etajate pe care se așază în special cărți. /<fr. étagere

etajeră f. mobilă garnisită cu tăblițe suprapuse.

*etajéră f., pl. e (fr. étagère). Mobilă compusă din maĭ multe polițe și întrebuințată la ținut cărțĭ, pahare și alte lucrurĭ micĭ.

ETAJERĂ s. poliță, (reg.) policer. (~ pentru cărți.)