estropia

estropia vt [At: COSTINESCU / V: (îvr) esturpia / P: ~pi-a / Pzi: ~iez / E: fr estropier] (Frm; c. i. ființe sau părți ale corpului) A schilodi.

esturpia v vz estropia

ESTROPIÁ, estropiez, vb. I. Tranz. A schilodi, a mutila. [Pr.: -pi-a] – Din fr. estropier.

ESTROPIÁ, estropiez, vb. I. Tranz. A schilodi, a mutila. [Pr.: -pi-a] – Din fr. estropier.

ESTROPIÁ, estropiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A schilodi, a mutila. – Pronunțat: -pi-a.

estropiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 estropiáză, 1 pl. estropiém (-pi-em); conj. prez. 3 să estropiéze; ger. estropiínd (-pi-ind)

estropiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. estropiéz, 3 sg. și pl. estropiáză, 1 pl. estropiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. estropiéze; ger. estropiínd (sil. -pi-ind)

ESTROPIÁ vb. v. mutila, schilodi.

ESTROPIÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A schilodi, a mutila (pe cineva). [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. estropier].

ESTROPIÁ vb. tr. a schilodi, a mutila. (< fr. estropier)

A ESTROPIÁ ~éz tranz. A face să-și piardă integritatea fizică; a mutila; a schilodi; a sluți. /<fr. estropier

estropia vb. v. MUTILA. SCHILODI.