estet

estet [At: PETICĂ, O. 359 / Pl: ~eți / E: fr esthète] 1-2 sm Adept al estetismului (1-2). 3 sm Persoană care manifestă, în aprecierea valorilor artistice, un rafinament deosebit. 4 sm Estetician. 5-6 a Care se referă la estetism (1-2). 7-8 a Specific estetismului (1-2). 9-10 a Care aparține estetismului (1-2). 11-12 a Care provine de la estetism (1-2).

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.

ESTÉT, esteți, s. m. Persoană care aplică normele estetice în diferite împrejurări ale vieții, uneori în mod exagerat și fără discernămînt.

estét s. m., pl. estéți

estétă s. f., g.-d. art. estétei; pl. estéte

estét s. m., pl. estéți

estétă s. f., g.-d. art. estétei; pl. estéte

ESTÉT s. estetizant.

ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte].

ESTÉT, -Ă s. m. f. adept al estetismului; estetist. (< fr. esthète)

ESTÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al estetismului. /<fr. esthete

*estét, -ă s. (vgr. aisthetés). Care ĭubește și practică frumosu.

ESTET s. estetizant.