esitație

esitație sf vz ezitațiune

ezitațiune / [At: NEGULICI / V: esitație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr hésitation] (Îvr) 1-4 Ezitare (1-4). 5 (Sst) Poticnire (în vorbire).

ezitați(un)e f. nedumerire, șovăire.

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.