escrocherie

escrocărie sf vz escrocherie

escrocherdie^[1] sf vz escrocherie modificată

escrocherie sf [At: I. GOLESCU, C. / V: exc~, (înv) ~ocăr~, (îvr) ~rdie, eshrocherdie / Pl: ~ii / E: fr escroquerie] 1 Faptă a unui escroc Si: matrapazlâc, (fam) panglicărie, pungășie, șarlatanie. 2 Mod de a acționa propriu escrocilor. 3 (Jur) Delict care constă în însușirea bunurilor altcuiva, uzând de mijloace frauduloase.

eshrocherdie sf vz escrocherie

excrocherie sf vz escrocherie

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Faptă de escroc, înșelăciune, pungășie, coțcărie, potlogărie. Escrocheriile se petreceau în acte, în arhivele tribunalelor; se jura strîmb, se măsluia. BOGZA, A. Î. 43.

escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile

escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile

ESCROCHERÍE s. 1. v. fraudă. 2. hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlâc, (pop. și fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pișicherlâc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)

ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].

EXCROCHERÍE s.f. v. escrocherie.

ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie)

ESCROCHERÍE ~i f. Faptă de escroc; șarlatanie; potlogărie; coțcărie; impostură. /<fr. escroquerie

escrocherie f. stoarcere prin înșelăciune.

*escrocheríe f. (fr. escroquerie). Furt pin înșelăcĭune, coțcărie.

ESCROCHERIE s. 1. (JUR.) delapidare, fraudă, hoție, (livr.) malversație, (fig.) mîncătorie. (Condamnat pentru ~.) 2. hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)

ESCROCHERIE hohaiseală, Maradona, matrapazlâc, mânărie, mișculație, pungășie, suveică, șmecherie, șmen, șmerchez, tun, țeapă.