esacțiune
14 definiții pentru esacțiune
exacțiune sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 142 / P: ~ți-u~ / V: (înv) esa~, ~acție / Pl: ~ni / E: fr exaction, lat exactio, -onis] (Jur) 1 Acțiune a unui agent fiscal care pretinde de la contribuabili, prin abuz de putere sau prin violență, sume mai mari decât trebuie plătite în mod legal sau sume care nu sunt datorate de aceștia. 2 Venit realizat abuziv, prin spoliere, de către un agent fiscal. 3 (Rar; îf esa~) Percepere riguroasă a impozitelor. 4 (Rar; îf esa~) Pretindere a unui drept. 5 (Rar; îf esa~) Șantaj. 6 (Îvr) Șicană. 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr) Expulzare (1). 9 (Îvr) Sfârșit al unei lucrări.
ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
exacțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
EXACȚIÚNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].
EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
exacțiúne s. f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)