erizipel

erespel sn vz erizipel

erizipel sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 221/1 / V: erespel / S și: erysi~ / Pl: ~e, ~uri / E: fr érisipèle] Boală infectocontagioasă care se caracterizează prin inflamarea, întinderea și înroșirea pielii și este însoțită de temperatură ridicată Si: eresipelă, erisipelas, erizipelă, (pop) brâncă, (reg) orbalț.

ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorată unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.

ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.

ERIZIPÉL s. n. Boală infecțioasă care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni a pielii și prin temperatură ridicată; (popular) brîncă.

erizipél s. n., pl. erizipéle

erizipél s. n., pl. erizipéle

ERIZIPÉL s. (MED.) (pop.) brâncă, orbalț, roșeață.

ERIZIPÉL s.n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră; (pop.) brâncă, orbalț. [< fr. érysipèle, cf. gr. erysipelas].

ERIZIPÉL s. n. dermatită infecțioasă, datorată unui streptococ, manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră. (< fr. érysipèle)

ERIZIPÉL n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă. /<fr. érysipele, lat. erysipelas

erizipel n. Med. inflamațiunea pielii cu dureri vii și arsuri: brâncă, orbalț.

*erizipél n., pl. e și urĭ (fr. érysipèle, d. vgr. erysipelas, d. ereutho, înroșesc, și pélla, pele; it. erisipéla și risípola). Med. Brîncă, orbalț, o boală infecțioasă caracterizată pin inflamațiunea superficială a peliĭ și datorită unuĭ microb specific (streptococu).

ERIZIPEL s. (MED.) (pop.) brîncă, orbalț, roșeață.