epitelial

epitelial, ~ă a [At: PAT. CHIR. 72^r / P: ~li-al / Pl: ~i, ~e / E: fr épithélial] 1 Care aparține epiteliului. 2 Privitor la epiteliu.

EPITELIÁL, -Ă, epiteliali, -e, adj. Care aparține epiteliului, privitor la epiteliu. [Pr.: -li-al] – Din fr. épithélial.

EPITELIÁL, -Ă, epiteliali, -e, adj. Care aparține epiteliului, privitor la epiteliu. [Pr.: -li-al] – Din fr. épithélial.

EPITELIÁL, -Ă, epiteliali, -e, adj. Al epiteliului, referitor la epiteliu; cu caracter de epiteliu. – Pronunțat: -li-al.

epiteliál (-li-al) adj. m., pl. epiteliáli; f. epiteliálă, pl. epiteliále

epiteliál adj. m. (sil. -li-al), pl. epiteliáli; f. sg. epiteliálă, pl. epiteliále

EPITELIÁL, -Ă adj. Al epiteliului, de epiteliu. [Pron. -li-al. / cf. fr. épithélial].

EPITELIÁL, -Ă adj. al epiteliului. (< fr. épithélial)

*epiteliál, -ă adj. (d. epiteliŭ). Anat. De la epiteliŭ: țesut epitelial. Care formează epiteliŭ: celule epiteliale.