episcopat

episcopat sn [At: GT (1848), 1371/33 / Pl: ~e / E: fr épiscopat, lat episcopatus] 1 Rang de episcop1. 2 Timpul cât este în funcție un episcop1. 3 Instituție a bisericii creștine care este condusă de un episcop1 (3) Si: episcopie (3). 4 Teritoriu asupra căruia se exercită autoritatea unui episcop1 (3) Si: episcopie (4). 5 Reședință a episcopului1 (3) Si: episcopie (6).

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop1; timpul cât este în funcție un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus.

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop1; timpul cât este în funcție un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus.

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop; timpul cît este în funcție un episcop; episcopie. Pînă în secolul al X-lea nu au existat episcopate în nordul Dunării – nici romane, nici grecești. IST. R.P.R. 59.

episcopát s. n., pl. episcopáte

episcopát s. n., pl. episcopáte

EPISCOPÁT s. v. episcopie.

EPISCOPÁT s.n. Rangul, demnitatea de episcop; timpul cât un episcop ocupă această funcție; episcopie. [Cf. fr. épiscopat, lat. episcopatus].

EPISCOPÁT s. n. (bis.) rangul, demnitatea, funcția de episcop; durata sa, episcopie. (< fr. épiscopat, lat. episcopatus)

EPISCOPÁT ~e n. 1) Funcția de episcop. 2) Timpul cât este în funcție un episcop. /<fr. épiscopat, lat. episcopatus

episcopat n. 1. demnitate de episcop; 2. totalitatea episcopiilor; 3. timpul cât un episcop și-a ocupat scaunul.

*episcopát n., pl. e (lat. episcopatus). Episcopie, demnitatea de episcop. Timpu cît ține această demnitate.

EPISCOPAT s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopie, (înv.) vlădicie.