epiplon

epipleon sn vz epiplon

epiplon sn [At: LM / V: ~loon (P: ~lo-on), (îvr) ~ou, ~leon (P: ~le-on) / Pl: ~oane / E: fr épiploon] (Med) Ligament peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată Si: prapur.

epiploon sn vz epiplon

epiplou sn vz epiplon

EPIPLÓN, epiploane, s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată. – Din fr. épiploon.

EPIPLÓN, epiploane, s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată. – Din fr. épiploon.

epiplón (-pi-plon) s. n., pl. epiploáne

epiplón s. n. (sil. -plon), pl. epiploáne

EPIPLÓON s.n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor].

EPIPLÓN s. n. ligament peritoneal care unește viscerele; omentum. (< fr. épiplon, gr. epiploon)

*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter.

EPIPLÓN s. n. v. EPIPLÓON. s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. – [DN]