epifenomenalism

epifenomenalism sn [At: DER / V: ~nism / Pl: ~e / E: fr épiphénoménalisme] Teorie după care conștiința este un epifenomen (1) al proceselor biologice.

epifenomenism sn vz epifenomenalism

EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. – Din fr. épiphénoménalisme.

EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. – Din fr. épiphénoménalisme.

epifenomenalísm s. n.

epifenomenalísm s. n.

EPIFENOMENALÍSM s.n. Concepție antiștiințifică potrivit căreia conștiința este un epifenomen. [Var. epifenomenism s.n. / cf. fr. épiphénoménisme].

EPIFENOMENÍSM s.n. v. epifenomenalism.

EPIFENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia conștiința ar fi simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. (după fr. épiphénoménisme)