epiderm

epiderm sn vz epidermă

epidermă sf [At: J. CIHAC, I. N. 252/25 / V: epiderm sn / Pl: ~me / E: fr épiderme, lat epidermis] 1 Țesut de protecție care acoperă părțile aeriene ale plantelor (erbacee superioare), format, de obicei, dintr-un singur strat de celule Si: cuticulă, membrană. 2 Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare. 3 (Pex) Piele. 4 (Fig; înv; îs) ~ sufletului Sensibilitate. 5 (Îe) A avea ~ma sensibilă A fi sensibil. 6 (Îae) A fi susceptibil. 7 (Asr) Suprafață exterioară a unui corp. 8 (Asr) Înveliș protector. 9 (Asr) Coajă. corectată

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi. 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. épiderme, lat. epidermis.

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi. 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. épiderme, lat. epidermis.

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare. ♦ Țesutul exterior de protecție al plantelor, format de cele mai multe ori dintr-un singur strat de celule.

epidérmă s. f., g.-d. art. epidérmei; pl. epidérme

epidérmă s. f. → dermă

EPIDÉRM s.n. v. epidermă.

EPIDÉRMĂ s.f. Membrană care acoperă derma și formează împreună cu aceasta pielea. ♦ Țesut protector al plantelor, format dintr-un strat de celule așezate la exterior. [Var. epiderm s.n. / < fr. épiderme, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele].

EPIDÉRMĂ s. f. 1. epiteliu care acoperă derma, formând cu aceasta pielea. 2. țesut protector al plantelor, dintr-un strat de celule la exterior. (< fr. épiderme, lat. epidermis)

EPIDÉRMĂ ~e f. 1) Strat superior al pielii. 2) Țesut exterior de protecție al plantelor. [G.-D. epidermei] /<fr. épiderme, lat. epidermis

epidermă f. 1. membrană transparentă ce acopere pielea; 2. fig. pătură exterioară, suprafață: epiderma globului pământesc.

*epidérmă f., pl. e (fr. ’epiderme, lat. epidermis, d. vgr. epidermís, -ídos, derivat d. dérma, pele). Anat. Stratu semitransparent care acopere pelea animalelor. Fig. Parte iritabilă, sensibilă: a avea epiderma sensibilă. Bot. Membrană transparentă care acopere toate părțile unuĭ vegetal expuse la aer.