entorsă

enthors sn vz entorsă

entorsă sf [At: TURNESCU, C. 5^V / V: (rar) ~rză, ~thors sn / Pl: ~se / E: fr entorse] Leziune traumatică a unei articulații, cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a unor ligamente.

entorză sf vz entorsă

ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse.

ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse.

ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații rezultînd din extensia bruscă sau chiar ruperea ligamentelor.

entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse

entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse

ENTÓRSĂ s. (MED.) scrânteală, scrântitură.

ENTÓRSĂ s.f. Leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. [< fr. entorse].

ENTÓRSĂ s. f. leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. (< fr. entorse)

ENTÓRSĂ ~e f. Traumatism constând în ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. /<fr. entorse