entopic

entopic, ~ă sn, a [At: L. ROM. 1970, nr. 3, 215 / Pl: ~ci, ~ce / E: ngr ἐντόπος (prin apropriere de topic)] 1-2 (Apelativ) care denumește o realitate geografică.

entópic adj. m., pl. entópici; f. sg. entópică, pl. entópice

entópic, -ă adj. Pământean, indigen. (< germ. entopisch)