elodion

elodicon sn vz elodion

elodion sn [At: ENC. ROM. / V: ~icon (S și: ael~) / P: ~di-on / Pl: ~oane / E: fr élodion] Instrument muzical asemănător cu armoniul, pe care l-a precedat.

ELODIÓN, elodioane, s. n. Instrument muzical asemănător cu armoniul. [Pr.: -di-on] – Din fr. élodion.

ELODIÓN, elodioane, s. n. Instrument muzical asemănător cu armoniul. [Pr.: -di-on] – Din fr. élodion.

elodión (-di-on) s. n., pl. elodioáne

elodión s. n. (sil. -di-on), pl. elodioáne

ELODIÓN s.n. Instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. [Pron. -di-on. / < fr. élodion].

ELODIÓN s. n. instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. (< fr. élodion)