elitru

elitră sf [At: ER 153v/12 / V: (înv) ~ru sn / Pl: ~re / E: fr élytre] Fiecare dintre cele două aripi externe anterioare, tari și chitinoase ale unor insecte, care servesc la apărarea aripilor moi, posterioare.

elitru sn vz elitră

ELÍTRĂ, elitre, s. f. Fiecare dintre cele două aripi externe sau anterioare, tari și impregnate cu chitină, ale insectelor coleoptere. – Din fr. élytre.

ELÍTRĂ, elitre, s. f. Fiecare dintre cele două aripi externe sau anterioare, tari și impregnate cu chitină, ale insectelor coleoptere. – Din fr. élytre.

ELÍTRĂ, elitre, s. f. Fiecare dintre cele două aripi externe (anterioare), tari și acoperite cu chitină ale unor insecte, servind mai ales la apărarea aripilor moi posterioare.

elítră (aripă) (-li-tră) s. f., g.-d. art. elítrei; pl. elítre

elítră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. elítrei; pl. elítre

ELÍTRĂ s.f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [< fr. élytre, cf. gr. elytron – înveliș].

ELÍTRĂ s. f. fiecare dintre cele două aripi anterioare chitinoase ale unor insecte (coleoptere, ortoptere). (< fr. élytre, gr. elytron)

ELÍTRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [Sil. e-li-tră] < fr. élytre

elitru n. aripă exterioară a coleopterelor.

*elítru n., pl. e (vgr. élytron, învălitoarea aripiĭ la gîndacĭ, adică aripile cele țepene de deasupra.