elemosină

eleemosină sf vz eleimosină

eleemozină sf vz eleimosină

eleimosină sf [At: (a. 1827), IORGA, S. D. XII, 32 / V: ~ozi~, ele~, (A și: (rar) elemosină), elimozină, eleem~, eleemozină, elemozină, lei~, leimozină / Pl: ~ne / E: it elemosina, lat eleemosyna, ngr ἐλεημόσυνη] (Iuz) 1 Binefacere. 2 Pomană. 3 (Ccr) Ceea ce se dădea de pomană. 4 (Îlav) Din ~ozină Din milă. corectată

eleimozină sf vz eleimosină

elemosină sf vz eleimosină

elemozină sf vz eleimosină

*elemozínă saŭ eleemozínă f., pl. e (vgr. eleemosýne, de unde și it. elemósina, și limósina, fr. aumône, sp. limosna). Rar. Pomană, milostenie.