electroizolant

electroizolant, ~ă sm, a [At: LTR² XVIII, 30 / S și: electro-izolant / P: ~tro-i~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr électroisolant] 1-2 (Material) care are proprietatea de a izola din punct de vedere electric.

ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

electroizolánt¹ (-tro-i-) adj. m., pl. electroizolánți; f. electroizolántă, pl. electroizolánte

electroizolánt² (-tro-i-) s. m., pl. electroizolánți

electroizolánt adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), pl. electroizolánți; f. sg. electroizolántă, pl. electroizolánte

ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. électroisolant].

ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr. électro-isolant)

ELECTROIZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre materiale) Care izolează de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant