ejecțiune

eiécție sf vz ejecție

eiecțiúne sf vz ejecțiune

ejecție sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) eiecțiune, eiecție, ~iune / E: fr éjection, lat ejectio, -onis] 1 (Înv) Aruncare afară. 2 (Med) Dejecție. 3 Evacuare cu mare viteză a unui curent de fluid, printr-un tub profilat în interior, în scopul folosirii energiei fluidului pentru propulsie Si: ejectare (1).

ejecțiune sf vz ejecție

EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.

EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.

ejécție (-ți-e) s. f., art. ejécția (-ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (-ți-i-)

ejécție s. f. (sil. -ți-e), art. ejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (sil. -ți-i-)

EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio].

EJECȚIÚNE s.f. v. ejecție.

EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio)

EJÉCȚIE ~i f. Evacuare cu mare viteză a unui fluid dintr-un rezervor, folosit pentru propulsie. [G.-D. ejecției; Sil. -ți-e] /<fr. éjection

EJECȚIE evacuarea cu viteză mare printr-un ajutaj a unui curent de fluid utilizat pentru propulsie.