edulcorare

edulcora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr édulcorer] (Liv) 1 (C.i. băuturi, medicamente etc.) A îndulci (adăugând zahăr, miere, sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: a atenua, a estompa, a îndulci.

edulcoráre sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rắri / E: edulcora] (Liv) 1 (D. băuturi, medicamente etc.) Îndulcire (prin adăugare de zahăr, de miere, de sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) Atenuare.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză

edulcorá vb., ind. prez. 1 sg. edulcoréz, 3 sg. și pl. edulcoreáză

edulcoráre s. f., pl. edulcorări

EDULCORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].

EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].

EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer)