edicta

edicta vt [At: LM / Pzi: ~téz / E: fr édicter, lat edictare] 1-2 (Liv; c.i. legi, dispoziții, ordonanțe etc.) A promulga prin edict (1-2).

edictá vb. ind. prez. 1 sg. edictéz, 3 sg. și pl. edicteáză

EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].

EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter)