eczemă

eczémă sf [At: ANTONESCU, D. / V: (rar) exe~ / Pl: ~me / E: fr eczéma] Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense).

exemă sf vz eczemă

ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma.

ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma.

ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală a pielii caracterizată, prin erupții, pustule, abcese etc., însoțite de o puternică mîncărime.

eczémă s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme

eczémă s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme

ECZÉMĂ s. (MED.) pecingine.

ECZÉMĂ s.f. Boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. [< fr. eczéma, cf. gr. ekzema – erupție cutanată].

ECZÉMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema)

ECZÉMĂ ~é f. Boală de piele caracterizată prin leziuni, însoțită de mâncărime și erupții. [G.-D. eczemei] /<fr. eczéma, gr. ekzema

eczemă f. Med. bube dulci, pecingine.

*eczémă f., pl. e (vgr. ék-zema, clocotire, d. ek-zéo, clocotesc, răsuflu). Med. Spuzeală, numele maĭ multor boale de pele (bube dulcĭ, pecingine) caracterizate pin beșicuțe, o secrețiune seroasă și o descŭamațiune consecutivă a epidermeĭ.

ECZEMĂ s. (MED.) pecingine.