ecualitate

ecualitáte sf vz egalitate

ecvalitáte sf vz egalitate

egalitáte sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 306/10 / V: (înv) ecua~ (P: ~cu-a~), ecva~ / Pl: ~tắți / E: fr égalité, lat aequalitas, -tatis] 1 Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor (statelor sau națunilor) li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept. 2 Situație în care oamenii (statele sau națiunile) au aceleași drepturi, aceleași îndatoriri, aceleași avantaje etc. 3 (Spt) Situație în care mai mulți participanți sau mai multe echipe realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs sau în clasamentul general. 4 Stare, situație a două sau a mai multe obiecte, fenomene etc. care sunt sau au ajuns la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al intensității etc.). 5 (Mat; Fiz) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali. 6 (Pex; Mat; Fiz) Expresie a acestei relații scrise cu ajutorul semnului egal. 7 Însușire sau calitate de a fi egal. corectată

EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité.

EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. égalité.

EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau mai multe lucruri egale între ele. Egalitatea a două triunghiuri. Egalitatea juridică a persoanelor. ♦ (Sport) Același număr de puncte realizat de unul sau mai mulți participanți în cadrul aceluiași concurs sau în clasamentul general. Echipele au terminat la egalitate. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii (găsindu-se în aceleași raporturi față de mijloacele de producție) se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. Între toate țările trebuie să se stabilească legături economice și culturale bazate pe egalitate și avantaje reciproce, fără nici un fel de discriminare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756. Egalitatea este acolo numai unde legile nu recunosc nici într-un caz drept de naștere. BOLLIAC, O. 260. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «de», indică domeniul în care se face comparația) Înfăptuirea deplinei egalități în drepturi a minorităților naționale este una din cele mai mari cuceriri ale poporului nostru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. 3. Ansamblu a două expresii matematice reunite prin semnul egal ( = ).

egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți

egalitáte s. f., g.-d. art. egalității; pl. egalități

EGALITÁTE s. v. paritate.

Egalitate ≠ inegalitate

EGALITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. ♦ Stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte realizat de mai mulți participanți la o competiție; situație în care există un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. Grupare a două expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. égalité, lat. aequalitas].

EGALITÁTE s. f. 1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte. 2. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=). (< fr. égalité)

EGALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter egal; lipsă de diferență; identitate. 2) mat. Relație între două mărimi egale. 3) sport Situație în care mai mulți concurenți realizează același număr de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalității] /<fr. égalité, lat. aequalitas, ~atis

*egalitáte f. (fr. égalité). Raportu dintre doŭă lucrurĭ egale: egalitatea a doŭă numere. Lipsă de diferență între oamenĭ: justiția se opune egalitățiĭ dorite de uniĭ oamenĭ.

EGALITATE s. paritate. (~ numerică, valorică.)

LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, deviza Republicii Franceze, adoptată în iunie 1793.

EGALITÁTE s. f. (cf. fr. égalité, lat. aequalitas): valoare relațională a comparației la adjective și la adverbe, care presupune o intensitate relativă a însușirilor sau a caracteristicilor comparate, doi termeni de comparație și o realizare cu mijloace gramaticale (cu formanți sau morfeme) neschimbătoare. Ea are în vedere însușirea a două obiecte (sau a aceluiași obiect privit în împrejurări diferite) sau caracteristica acțiunii efectuate de doi autori (sau de același autor în împrejurări diferite) în măsură egală. Termen folosit în sintagma tradițională comparativ de e. (v. și comparatív).