econometrie

econometríe sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr économétrie] 1 Ansamblu al metodelor matematice și statistice folosite ca instrument pentru studierea corelațiilor cantitative ale fenomenelor și proceselor economice. 2 Tehnică a studierii fenomenelor și a proceselor economice pe baza analizei matematice a datelor statistice. 3 Disciplină care face legătura între teoria economică, matematică și statistică și care se ocupă cu aplicarea metodelor statistice și matematice la analiza fenomenelor și proceselor economice.

ECONOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor matematice și statistice folosite ca instrument de studiere a corelațiilor cantitative ale fenomenelor și proceselor economice. – Din fr. économétrie.

ECONOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor matematice și statistice folosite ca instrument de studiere a corelațiilor cantitative ale fenomenelor și proceselor economice. – Din fr. économétrie.

econometríe (-me-tri-) s. f., art. econometría, g.-d. econometríi, art. econometríei

econometríe s. f. (sil. -tri-), art. econometría, g.-d. econometríi, art. econometríei

ECONOMETRÍE s.f. Tehnica studierii fenomenelor și a proceselor economice pe baza analizei matematice a datelor statistice. [Gen. -iei. / < fr. économétrie].

ECONOMETRÍE s. f. tehnica studierii fenomenelor și proceselor economice pe baza analizei matematice și statistice. (< fr. économétrie)

ECONOMETRÍE f. Ramură a economiei care se ocupă cu studiul metodelor de analiză matematică și statistică a fenomenelor și proceselor economice. /<fr. économétrie

econometríe s. f. 1967 (ec.) Studiul proceselor economice pe baza datelor matematice v. demoscopie; v. și R.l. 4 II 72 p. 3 (din fr. économétrie; PR 1950; Th. Hristea în LR 3/72 p. 186; DEX, DN3)