echinocțial

echinocțiál, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / S și: ecui~, equi~ / V: eci~, ecinopți~, ~nopți~, ~noxi~, ecuinopți~, ecuinoxi~, ecvi~, ecvinopți~ / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr équinoxial] 1 Care aparține echinocțiului (1). 2 Referitor la echinocțiu (1). 3 (Îs) Punct ~ Fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu Si: (îvr) punct de ecvinocție (2). 4 (Înv; îs) Linie ~ă Ecuator. 5 (Înv) Ecuatorial.

echinopțiál, ~ă a vz echinocțial

echinoxiál, ~ă a vz echinocțial

ecinocțiál, ~ă a vz echinocțial

ecinopțiál, ~ă a vz echinocțial^[1] modificată

ecuinopțiál, ~ă a vz echinocțial

ecuinoxiál, ~ă a vz echinocțial

ecvinocțiál, ~ă a vz echinocțial

ecvinopțiál, ~ă a vz echinocțial

ECHINOCȚIÁL, -Ă, echinocțiali, -e, adj. Referitor la echinocțiu, care aparține echinocțiului. ◊ Punct echinocțial = fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu. [Pr.: -ți-al. – Var.: echinoxiál, -ă adj.] – Din fr. équinoxial.

ECHINOXIÁL, -Ă adj. v. echinocțial.

ECHINOCȚIÁL, -Ă, echinocțiali, -e, adj. Referitor la echinocțiu, care aparține echinocțiului. ◊ Punct echinocțial = fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află soarele la echinocțiu. [Pr.: -ți-al. – Var.: echinoxiál, -ă adj.] – Din fr. équinoxial.

ECHINOXIÁL, -Ă adj. v. echinocțial.

ECHINOXIÁL, -Ă, echinoxiali, -e, adj. Care are legătură cu echinocțiul, relativ la echinocțiu. Puncte echinoxiale.

echinocțiál (-ți-al) adj. m., pl. echinocțiáli; f. echinocțiálă, pl. echinocțiále

echinocțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. echinocțiáli; f. sg. echinocțiálă, pl. echinocțiále

ECHINOCȚIÁL, -Ă adj. v. echinoxial.

ECHINOXIÁL, -Ă adj. Al echinocțiului, referitor la echinocțiu. ◊ Linie echinoxială = dreaptă de intersecție a planului ecuatorului cu planul elipticii. [Pron. -xi-al, var. echinocțial, -ă adj. / cf. fr. équinoxial].

ECHINOCȚIÁL, -Ă adj. 1. referitor la echinocțiu. ♦ punct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu. 2. (despre flori) care rămâne în fiecare zi 1² ore deschisă și 1² ore închisă. (< fr. équionoxial, engl. equinoctial)

ECHINOCȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de echinocțiu; propriu echinocțiului. Furtună ~ă. /<fr. équinoxial, lat. aequinoxialis

ecvinoxial a. ce ține de ecvinoxiu: ecuatorul se mai numește linie ecvinoxială.

*echinocțiál, -ă adj. (lat. aequinoctialis). Al echinocțiuluĭ: linie echinocțială (ecŭatoru).

echinocțiál, -ă adj. în sint. punct echinocțial (astron.) Fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale elipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu ◊ „Acest loc de intersecție a elipticii cu ecuatorul – numit punct vernal – a fost stabilit ca punct echinocțial de primăvară. Practic, de acum începe primăvara astronomică, care își va lua rămas bun la 21 iunie ora 14 și 14 minute, când va avea loc solstițiul de vară.” I.B. 21 III 71 p. 6 (din echinocțiu, după fr. équinoxial; DN – alt sens, DEX, DN3)