dăunos

dăunos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: daună + -os] 1 Păgubos. 2 Vătămător. 3 Care râvnește bunurile altora. 4 Pofticios.

DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os.

DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os.

DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. Anii săi tineri, mintea-i îndărătnică cu greu i-ar fi păstrat scaunul domniei, de n-ar fi stat la mijloc mumă-sa, doamna Chiajna, muiere capeșă și dăunoasă. ODOBESCU, S. A. 124. – Pronunțat; dă-u-.

dăunós (rar) (dă-u-) adj. m., pl. dăunóși; f. dăunoásă, pl. dăunoáse

dăunós adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunóși; f. sg. dăunoásă, pl. dăunoáse

DĂUNÓS adj. v. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.

dăunos adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR.