dăula

dăulá¹ v vz dihăni

dăulá² [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăiná, dăhălá, dăhoiná, dăhu~, dăoiná, dăiná, dehălá, dehoiá, dehu~, deulá, deolá, doholá, duhălá / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

doolá v vz dăula

duhălá v vz dăula

DĂHULÁ vb. I v. dăula.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DEHULÁ vb. I v. dăula.

DĂHULÁ vb. I v. dăula.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DEHULÁ vb. I v. dăula.

DĂHULÁ vb. I. v. dăula.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I.

DEHULÁ vb. I v. dăula.

dăulá (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuleáză

dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză

dehulá v. dăula

DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

dăuléz V. dăhulez.

dehuléz v. dăhulez.

dăula vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.