dărușag

DĂRUȘÁG, dărușaguri, s. n. (Regional) Dar, dăruire. M-ai cumpărat, ca să mă vinzi? Mă duc la părinții mei chiar în seara asta. – Nu-i vînzare, nevastă, ci dărușag. SADOVEANU, D. P. 74.

DĂRUȘÁG, dărușaguri, s. n. (Reg.) Dar²; dăruire. – Din dar² + suf. -șag.

dărușág (rar) s. n., pl. dărușáguri

dărușág s. n., pl. dărușáguri

DĂRUȘÁG s. v. atenție, cadou, dar, surpriză.

dărușag s. v. ATENȚIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ.