dărnicie

dărnicíe sf [At: MAIOR, I. B. 42/9 / PE ~ii / E: darnic + -ie] 1 Generozitate. 2 (Îlav) Cu ~ În mod generos. 3 (Ccr) Gest, faptă care denotă generozitate Si: (îvr) dărnicire (2). 4 (Fig) Abundență. 5 (Fig) Rodnicie.

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf. -ie.

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf. -ie.

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea, faptul de a fi darnic; generozitate; mărinimie. [Zgîrcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. 2. Abundență, belșug; rodnicie. Dărnicia solului. ◊ Fig. Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48.

dărnicíe s. f., art. dărnicía, g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile

dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile

DĂRNICÍE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

Dărnicie ≠ avariție

DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; generozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie

dărnicie f. calitatea omului darnic.

dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.

DĂRNICIE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

DĂRNICIE. Subst. Dărnicie, galantonie (fam., rar), filotimie (înv.), mărinimie, larghețe, generozitate, munificență (livr.). Bunătate, omenie, bunăvoință. Milă, milostenie, milostivire, milosîrdie (înv.), binefacere, pomană, miluire, caritate, filantropie. Filotim (înv.), filantrop, binefăcător. Adj. Darnic, munificent (livr.), filotim (înv.), mărinimos, galanton (fam.), galant, generos, culant. Bun, omenos, inimos. Milos, milostiv, miluitor (înv.), caritabil, filantropic, binefăcător. Vb. A fi darnic, a fi mărinimos, a fi generos, a-și da cămașa de pe el, a-și da (a-și lua) bucățica de la gură, a avea inimă largă. A dărui, a milui (înv.), a face daruri (cadouri), a da ceva cu mîneci largi, a da ceva cu ocaua lui Cuza, a-și dezlega punga. A-și face milă, a omeni (pop.), a da (cuiva) de pomană, a milui, a-și face (milă și) pomană cu cineva. Adv. Cu dărnicie; (în mod) generos, cu generozitate; din milă; de pomană. V. bunătate, dar, milă, omenie.