dârdâială

dârdâiálă sf [At: CARAGIALE, O. II, 237 / V: (înv) dărdăi~ / Pl: ~iéli / E: dârdâi + -eală] 1-7 Dârdâire (1-7).

DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală.

DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală.

DÎRDÎIÁLĂ, dîrdîieli, s. f. Tremur, tremurătură, scuturătură (din cauza frigului, a fricii etc.). Intră iarăși in dugheană, cuprins de o nouă dîrdîială de friguri. CARAGIALE, S. U. 73. ♦ Clănțănit din dinți.

dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli

dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli

DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănțănit.

DÂRDÂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

DÂRDÂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DÂRDÂI. 2) pop. Zgomot produs de un obiect care vibrează. [Sil. -ia-lă] /a dârdâi + suf. ~ială

dîrdîĭálă f., pl. ielĭ. Acțiunea de a dîrdîi.

DÎRDÎIALĂ s. 1. dîrdîit, tremur, tremurat, tremurătură, tremurici. (O ~ de frig.) 2. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dîrdîit. (~ dinților.)

dîrdîială s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.