duplicat

duplicá [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

duplicát², ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 274 / Pl: ~ați, ~e / E: duplica, lat duplicatum] (Înv) Dublat² (1).

duplicát¹ sn [At: HAMANGIU, C. C. 289 / V: (înv) ~ă sf, ~um / Pl: ~e / E: ger Duplikat] 1 Al doilea exemplar al unui act original Si: copie (1, 3). 2 (În industria alimentară) Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur, servind la fierberea fructelor și a legumelor pentru preparare, conservare etc.

duplicátă sf vz duplicat¹

duplicátum sn vz duplicat

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act sau document; copie. Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.

duplicát (du-pli-) s. n., pl. duplicáte

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte

DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].

DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat.

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat

duplicà v. a îndoi o cantitate.

duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.

* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.

duplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.

DUPLICAT s. copie. (Un ~ al diplomei.)