duhli

duhlí vi [At: IORGA, N. R. B. 18 / Pzi: ~lésc / E: duh] 1 A mirosi urât. 2 (D. substanțe organice) A se altera din cauza căldurii.

DUHLÍ vb. v. duhni, mirosi, puți.

duhlésc, duhluĭésc și duhnésc v. intr. (vsl. duhnonti, dŭhnonti, a respira, a sufla, d. duhŭ, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhnește a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhnește a muced. – În Munt. și duhuĭesc (d. duh). Vechĭ și dihnesc (vsl. dyhnonti).

duhli vb. v. DUHNI. MIROSI. PUȚI.