donjon

donjón sn [At: BĂLCESCU, ap. CADE / Pl: ~oane / E: fr donjon] Turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval.

DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval. – Din fr. donjon.

DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval. – Din fr. donjon.

DONJÓN, donjoane, s. n. (Franțuzism) Turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval.

donjón s. n., pl. donjoáne

donjón s. n., pl. donjoáne

DONJÓN s.n. Turnul principal al unui castel medieval. [< fr. donjon].

DONJÓN s. n. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval. (< fr. donjon)

DONJÓN ~oáne n. Turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval. /<fr. donjon

donjon n. partea cea mai ridicată a unui castel (obișnuit în formă de turn).