dobzăla

dobzăla vt [At: NEGRUZZI, S. III, 31 / V: (reg) ~zá / Pzi: ~léz / E: mg dobzani] (Pop) A bate foarte tare Si: a bate măr, a snopi.

DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate tare pe cineva. – Cf. magh. dobzani.

DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate tare pe cineva. – Cf. magh. dobzani.

DOBZĂLÁ, dobzălez, vb: I. Tranz. (Mold.) A bate zdravăn, a snopi în bătaie. Ei, taci, cumătre, că te-oi dobzăla eu. CREANGĂ, P. 28. Lasc-oi dobzăla-o eu! NEGRUZZI, S. III 31. – Variantă: dobzá vb. I.

dobzălá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dobzăleáză

dobzălá vb., ind. prez. 1 sg. dobzăléz, 3 sg. și pl. dobzăleáză

A DOBZĂLÁ ~éz tranz. (persoane) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a toropi; a tăbăci; a făcălui; a stropși; a snopi. /cf. ung. dobzani

dobzălà v. Mold. a bate înfundat: ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din dobză (Tr. a dobza, a bate bine), formă amplificată din dobă cu finala dela țesălà].

dobzăléz (nord) și dobzéz (Trans.) v. tr. (cp. cu vsl. do-lobŭzati, lobŭzati, a săruta, adică „a alinta” și cu ung. dobzani, a se unfla). Iron. Bat țeapăn, cĭomăgesc.