divorț

divórț sn [At: SĂULESCU, HR. I, 39/27 / V: ~rs, (înv) ~ia sf, ~ium, ~rciu, (reg) dihó~ / Pl: ~uri / E: fr divorce, it divorzio, lat divortium] 1 Desfacere pe cale legală a unei căsătorii Si: despărțire. 2 (Îlv) A da ~ A intenta acțiune de divorț Si: a divorța (1). 3 (Fig) Dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. Desfacere legală a căsătoriei, a legăturilor oficiale dintre soț și soție. V. despărțire. Va cere divorț. În cîteva luni va fi liberă. C. PETRESCU, C. V. 355. Cînd află despre divorț, Miron se cruci. REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. A da divorț = a intenta acțiune de divorț. – Variantă: divórs (SADOVEANU, P. M. 63, IBRĂILEANU, A. 65) s. n.

divórț s. n., pl. divórțuri

divórț s. n., pl. divórțuri

DIVÓRȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)

Divorț ≠ căsătorie, recăsătorie

DIVÓRȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].

DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)

DIVÓRȚ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii. /<fr. divorce, lat. divortium

divorț n. 1. ruptură legală a căsătoriei; 2. fig. separațiune completă.

* divórț n., pl. urĭ (fr. divorce, d. lat. divortium). Despărțenie, desfacere legală a uneĭ căsătoriiĭ. – Fars. -rs.

DIVORȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)

DIVORȚ. Subst. Divorț, despărțire, despărțenie (înv.), desfacerea căsătoriei, anularea căsătoriei. Abandonarea familiei, abandon familial. Proces de divorț. Adj. Divorțat, despărțit. Vb. A divorța, a da divorț, a se despărți, a se separa, a desface (a anula) căsătoria. A obține divorțul, a-și recăpăta libertatea (fig.). A părăsi familia, a abandona familia. V. văduvie.