divanist

divaníst sm, am [At: DIONISIE, C. 165 / Pl: ~iști / E: divan + -ist] (Înv) 1-2 Divanit (1-2).

DIVANÍST, divaniști, adj. (În sintagma) Boier divanist = boier divanit, v. divanit. – Divan + suf. -ist.

DIVANÍST, divaniști, adj. (În sintagma) Boier divanist = boier divanit, v. divanit. – Divan + suf. -ist.

DIVANÍST, divaniști, s. m. (Învechit) Divanit. Are trecere la boierii divaniști... Se zice că-i bine primit de însuși pașa. ALECSANDRI, T. 1434.

divaníst (înv.) adj. m., pl. divaníști

divaníst adj. m., pl. divaníști

DIVANÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival înv. Care făcea parte din divan. /divan + suf. ~ist

divanist a. de Divan, boier care făcea parte din Divanul domnesc (în număr de șapte, numiți și veliți boieri): are trecere la boierii divaniști AL.

* divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.