distrage

distráge [At: HELIADE, O. II, 83 / Pzi: distrág / E: fr distraire, lat distrahere] 1 vtf A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare sufletească Si: (înv) a distra (1). 2 vt (C.i. gânduri, idei, atenția etc.) A îndepărta de la anumite preocupări, griji, obsesii etc. 3-4 vtr (Înv) A (se) distra (2-3). 5 vt (Înv) A separa o parte dintr-un întreg.

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă. Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (Învechit) A distra, a amuza. Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. – Formă gramaticală: part. distras.

distráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág, 1 pl. distrágem, imperf. 3 sg. distrăgeá; ger. distrăgấnd; part. distrás

distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás

DISTRÁGE vb. v. abate.

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].

DISTRÁGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire

distrage v. 1. a abate dela cugetările, dela ocupațiunile sale; 2. a-și procura distracțiuni. [Formă paralelă cu distra, de unde un participiu distrat (= fr. distrait), alăturea cu distras].

* distrág, -strás, a -tráge v. tr. (dis- și trag, după fr. dis-traire, lat. dis-tráhere). Fac să nu fiĭ atent, distrez: huĭetu de afară îĭ distrage pe elevĭ, distrage atențiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.

distrage vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.