disponibilizare

DISPONIBILIZÁ, disponibilizez, vb. I. Tranz. 1. A face să fie disponibil. 2. A concedia. – Disponibil + suf. -iza.

*disponibilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 disponibilizeáză

disponibilizá vb., ind. prez. 1 sg. disponibilizéz, 3 sg. și pl. disponibilizeáză

disponibilizáre s. f., pl. disponibilizări

DISPONIBILIZÁ vb. v. concedia.

DISPONIBILIZÁRE s. v. concediere.

DISPONIBILIZÁ, disponibilizéz, vb. I. Tranz. 1. A face disponibil. 2. A concedia. (< disponibil + suf. -iza)

disponibilizáre s. f. Concediere ◊ „Prin disponibilizările de personal efectuate fără nici un discernământ, s-a ajuns la suprasolicitarea [...] personalului rămas, care a fost nevoit să preia sarcinile celor disponibilizați.” Ev.z. 17 VI 95 p. 2 (din disponibil + -izare)

disponibiliza, disponibilizez v. t. (pub., eufem.) a concedia