disparent

disparént, ~ă a [At: LUC. II, 200 / Pl: ~nți, ~e / E: dispărea + -ent (după apărare, aparent)] (Rar) Care este pe cale să dispară.

DISPARÉNT, -Ă, disparenți, -te, adj. (Rar) Care este pe cale să dispară. – Dispărea + suf. -ent (după apărea – aparent).

DISPARÉNT, -Ă, disparenți, -te, adj. Care este pe cale să dispară. – Dispărea + suf. -ent (după apărea – aparent).

DISPARÉNT, -Ă, disparenți, -te, adj. Care este pe cale să dispară.

disparént (rar) adj. m., pl. disparénți; f. disparéntă, pl. disparénte

disparént adj. m., pl. disparénți; f. sg. disparéntă, pl. disparénte

DISPARÉNT, -Ă adj. Pe cale de dispariție. [< dispărea, după aparent].

DISPARÉNT, -Ă adj. pe cale de dispariție. (< dispărea, după aparent)

DISPARÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se află pe cale de dispariție; în stare de dispariție. /a dispărea + suf. ~ent