disilabic

disilábic, ~ă sn, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dissyllabique] 1-2 (Cuvânt) care este format din două silabe Si: bisilabic.

disilábic adj. m., pl. disilábici; f. sg. disilábică, pl. disilábice

DISILÁBIC, -Ă adj. Bisilabic, de două silabe. [< fr. dissyllabique].

DISILÁBIC, -Ă adj. bisilabic. (< fr. dissyllabique)

* disilábic, -ă adj. (di- și silabic. V. mono-silab). Gram. Compus din doŭă silabe.