discui

discui vt [At: FD III, 194 / Pzi: ~ésc / E: disc¹ + -ui] A ara superficial solul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc.

DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui.

DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui.

discuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 să discuiáscă

discuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. discuiáscă

A DISCUÍ ~iésc tranz. (solul) A lucra mărunțind bulgării cu ajutorul plugului cu disc. [Sil. -cu-i] /disc + suf. ~ui