dis-de-dimineață

dis-de-dimineáță av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineáță, (pop) diz-demineáță, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineáță, des-demineáță, desníță, (înv) dez-dimeneáță, dez-demineáță / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineáță, des-dimineáță adv.] – Dis- + de⁴ + dimineață.

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineáță, des-dimineáță adv.] – Dis- + de⁴ + dimineață.

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DESDIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. (Și în forma des-de-dimineață) Foarte de dimineață, în zorii zilei. Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. – Variante: des-de-dimineáță, desdimineáță (CREANGĂ, P. 228) adv.

DESDIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

dis-de-dimineáță adv.

dis-de-dimineáță adv.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. /dis- + de + dimineață

dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].

disdedimineață adv. V. dis.

des-de-dimineață V. dins.

dez-de-dimineáță V. dins.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. foarte devreme. v. dis. (Dicționar universal al limbei române, ed. 8., de Lazăr Șăineanu)